Oamenii se duc, zidurile rămân. .

•22/03/2010 • Scrie un comentariu

Am străbătut Europa doar in concedii….. Prea puţin pentru a putea afirma că o cunoşti, îndeajuns ca să‑ţi faci o idee relativ substanţială. Poate că cel mai mult m‑a impresionat acolo grija faţă de om. Adevărata grijă pentru binele lui, suflet şi trup şi care nu are nimic de‑a face cu demagogia comunistă. Sute şi mii de societăţi de binefacere, asociaţii şi cluburi, misiuni, consilii şi comitete menite să acopere întreaga suprafaţă a suferinţelor lumeşti. Pentru fiecare categorie de năpăstuiţi, există cineva care se gândeşte la ei. Văduve, orfani, handicapaţi, bolnavi Sida, bătrâni neputincioşi, vagabonzi, copii ai străzii, drogaţi, animale pe cale de dispariţie sau doar abandonate, oameni singuri — toţi se află în atenţia cuiva.

Pe cand ,in ţara, într‑adevăr fantastic, indecent, lipsit de elementar bun simţ,  unii să‑şi răsfeţe dobitoacele cu bucate scumpe, exotice, în vreme ce dascalii fac foamea. Adică Griveiu lu’ dom’şoara Siliconată, şobolanul ăla cu urechi de liliac era un privilegiat, trăieste mai bine decât cei intelectuali cu studii superioare.

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.